Oare mai avem timp sa ne gandim, oare stim ca vietile mici, ale copiilor de gradinita si de cresa ne-au fost incredintate? Oare ne mai gandim cat de mare e impactul pe il avem asupra cursului acestor vieti?
Dincolo de temperament, de personalitate, de gene si orice alti factori, pe copii ii invata si ii transforma relatia cu noi. Indiferent daca credem ca pot, sau nu pot avem dreptate! De ce?
Pentru ca un creieras de copil mic isi aminteste. Din amintiri se formeaza tipare. Iar dupa 8 ani tiparele raman fixate. Pentu ca un creieras de om creste, se dezvolta si se formeaza in relatii, structura lui fizica va depinde de ce fel de relatii a avut.
Daca am crezut ca un copil e problematic, gandul nostru despre el, mimica noastra cand il intampinam dimineata, vocea atunci cand ii spunem sa stea pe scaun, lipsa de empatie care vine la pachet cu epuizarea, ne fac sa vedem si mai des ce ne deranjeaza la el. Si astfel nu vedem ce se intampla cu copilul - ce copil, daca ar fi sa aleaga rational si constient, ar alege sa fie o corvoada pentru adultul de care depinde si a carui afectiune o cauta?!
Comportamentul e doar un mesaj. Daca nu il descifram corect, vom suferi si noi si mai ales copiii… In mana ta de educator e fiecare viata de copil. Copil care va deveni parte din societatea in care traim. In mana ta sunt vise, sperante, frici, iubiri, emotii. Cum le vei modela?
In aceasta dimineata, sunt mari sanse sa iti iasa in cale copilul cu care nu stii ce sa faci… si am o provocare! Ce ar fi sa te uiti in ochii lui si sa intrebi in gand:
“Cine esti?” “Ce pot afla despre tine astfel incat sa pot deveni refugiul tau sigur?” “Ce imi spune felul in care te comporti despre ce ai nevoie de la mine ca sa cresti cu adevarat?”
